Sponsor
Primaria Cisnadie
Primaria Cisnadie
Primar
Dl Gheorghe Huja
Primar Gheorghe Huja
Primaria Cisnadie
Primaria Cisnadie

Presedintele clubului
Dl Chidu Ilie
Chidu Ilie

Trofee

Scoala de cantec
Scrisoare deschisa catre actualii si viitorii crescatori de canari roller :

Despre canarul de cantec roller s-au scris numeroase articole, carti chiar incat pare greu de adaugat ceva, ce nu s-a spus inca. Intreaga problematica legata de cresterea si selectionarea canarului e pe larg prezentata: ingrijire, hrana, reproducere, scoala de cantec, naparlire, tratarea bolilor, pregatire pentru concurs, adica tot ce trebuie sa stim de la oul de canarita si pana la cupa primita la concurs.
La o mai atenta analiza, toate aceste detalii se refera la aspectul tehnico-gospodaresc ceea ce a ramas mai putin explorat este latura psiho-sociala, implicatiile afective. Se aminteste de pilda ca punctul de plecare este pasiunea, apoi se trece direct la domeniul practic. Intradevar, pasiunea este cuvantul cheie ! Ce este de fapt aceasta preocupare ? Sport ? Arta ? Afacere ? Depinde de punctul de vedere : prin competitie si concurs este sport, prin cantec, care te inalta in lumea sferelor, este arta iar daca ai fler de comerciant, poti depune si ceva bani la banca. Se mai pot discuta si alte aspecte, chiar pana la cele religioase.
Oricum, baza ramane pasiunea, atractia magnetica, atasamentul neconditionat fata de aceste mici fiinte gingase, cantatoare si incantatoare. Are dreptate Nicolae Iorga cand afirma ca nu natura pasiunii, ci intensitatea ei este hotaratoare. Si totusi de ce e de preferat canarul roller, si nu altceva ? Exista doar numeroase alte hobbyuri, de care poti fi pasionat : se pot colectiona timbre, monede, cutii de chibrituri, se pot creste animale de companie, caini, leoparzi, maimute, serpi, scorpioni chiar, iti poti calma nervii privind ore in sir pestisorii din acvariu sau daca vrei alte inaripate, asculta tipetele de jungla ale ceperilor si papagalilor, care iti dau senzatia ca se cearta tatele intre ele.
Dar daca prefer o simfonie care sa-ti inalte sufletul, daca vrei sa respire atmosfera sacra unui templu, atunci refugiul este prezenta canarului de cantec roller. Stim ca aceasta indeletnicire nu inseamna numai extaz si poezie; exista si latura prozaica: murdarie, naparlire cu pene si fulgi pana in tavan, canarite nabadaioase care asi parasesc cuibul sau nu-si hranesc puii si multe alte situatii neprevazute. Dar toate acestea se uita. Pe drept cuvant zicea poetul Lucian Blaga "In lacul cu noroi, cresc nuferi". Pentru acesti nuferi galbeni, cantatori, facem de multe ori sacrificii tot ca dovada a pasiunii.
Iata o pilda graitoare: Un crescator, un bun prieten, a plecat in timpul dictaturii ceausiste, cand se obtineau cu greu vize, in Germania. La intoarcere, in ajunul craciunului, singur in compartimentul vagonului, a venit cu cativa canari acasa. Si-a cheltuit cele cateva marci, fara a aduce macar un parfum sau o pereche de ciorapi sotiei. Era totusi fericit - I se implinise visul : si-a procurat pasari de valoare !
Ca in orice colectivitate in care exista preocupari commune, si intre crescatorii de roller s-au inchegat relatii de prietenie, intelegere si comunicare, de intrajutorare. E normal sa fie asa, suntem doar o familie, vorbim aceeasi limba: cea a cantecului ! Dispar barierele artificiale, nu conteaza daca esti tanar sau batran, doctor sau tamplar orthodox sau reformat etc. - principalul liant care ne uneste pe toti este pasiunea comuna, care darama prejudecatile. Cel mai elocvent exemplu de solidaritate este cazul prietenului nostru crescator Constantin Aurelian de la Craiova, care, avand un picior amputat, are nevoie de proteza. Neavand mijloace financiare pentru procurarea acesteia colegii crescatori au pus mana de la mana, i-au sarit in ajutor, si au strans fondurile necesare. Iata ce inseamna nobletea sufleteasca, o stare afectiva, transpusa de la cantec la fapte ! Iata adevaratul suflet al rolleristilor ! Trebuie sa fii prezent la intalnirile crescatorilor, sau cu alte imprejurari, pentru a vedea cata caldura e in revederea lor, cata bucurie li se poate citi in ochi ! Aceste intalniri sunt o adevarata sarbatoare. Concursul National e asteptat cum asteapta copiii Craciunul sau Pastele ! Unui neinitiat ii vine greu sa creada ca in astfel de ocazii se poate discuta o noapte intreaga, fara exagerare, numai si numai despre canari ! Nici tu fotbal, nici tu femei, nici tu afaceri ! - doar canari, canari si iar canari roller ! Se amintesc intamplari, cazuri inedite, exemplare devenite celebre, bucurii si amaraciuni, de parca am fi la Hanul Ancutei, impreuna cu Sadoveanu !
Iata una dintre numeroasele intamplari, povestite de un coleg : Acum cativa ani, am prezentat la Concursul National de la Cisnadioara o colectie bunicica, ma asteptam chiar sa ajung pe podium, cu putin noroc. Dar cum dracul nu doarme niciodata, canarii mei au devenit stana de piatra si n-au catadicsit nici macar sa-si caste pliscul. Colegii m-au consolat, imi cunosteau doar valoarea colectiei, spunand ca precis au racit pe drum, in toiul iernii. E clar ca m-am trezit in coada clasamentului. La intoarcere, de suparare am trantit colectia in portbagajul masinii, pentru a face drumul spre casa, in 3-4 ore. Si ce sa vezi ? Minunea minunilor ! pe frig si intuneric in huruitul motorului cele patru pasarele au cantat de mama focului ! Cu un gust amar in gura mi-am amintit de proverbul: "Dupa ploaie, chepeneag" ! Acum insa, dupa atatia ani, nu mai sunt suparat. Mai ales ca nu canarii au fost de vina, ci eu, pentru ca le-am dat apa imediat inaintea concursului, s-au scaldat, si uzi cum erau, numai de cantat nu le mai ardea. Asa invata omul - isi termina povestitorul patania".
Prietenia, poate trece si granitele tarii, multi crescatori au legaturi cu cei din tarile vecine, mai ales din Germania; acolo se afla tinutul lor de bastina, regiunea Harz. Unii crescatori au plecat chiar din Romania, care insa nu au uitat locurile natale. In Germania e un titlu de onoare sa faci parte din "Bruderschaft" (fratie) si sa fii acceptat ca "Vogelfreund" (prieten al pasarilor). Astfel de relatii de suflet nu sunt ele oare in spiritul Imnului Uniunii Europene, care se canta pe versurile lui Schiller si muzica lui Beetoven, si care cheama la prietenie universala ?
Din pacate, acest tablou idilic este umbrit uneori de invidie, unul dintre cele mai reprobabile sentimente, care poate duce pana la ura. Vorba ceea : Sa moara si capra vecinului ! Iata un sfat intelept : In caz de esec, sa nu dam vina pe altii, sa nu-i pizmuim, ci sa ne analizam greselile facute, sa vedem intai barna din ochii nostri, si mai apoi paiul din ochii altora. Sa avem aceasta tarie de caracter, altfel nu vom sta la inaltimea chemarii noastre. Nici macar pe canari sa nu ne revarsam naduful, fiindca in majoritatea cazurilor nu ei sunt de vina, ci nepriceperea noastra si gafele pe care le facem. Concursul National este examenul de maturitate al canarului, soarta lui viitoare este pecetluita in cele cateva minute, in care isi demonstreaza maiestria in fata juriului de arbitrii. Aici am ajuns la un punct crucial: rolul arbitrului. Painea si cutitul sunt in mainile lui. Cel care pronunta verdictul si are ultimul cuvant trebuie sa indeplineasca doua cerinte de baza: sa fie competent profesional si sa aiba tinuta morala. Mai pe sleau spus, sa stie meserie si sa fie cinstit. Ceea ce nu e chiar atat de usor, cum pare la prima vedere - exista situatii, relatii de prietenie, obligatii, interese. Arbitrul e si el om, dar sarcina asumata il obliga sa fie drept, sa judece la rece, sa fie impartial, sa lase deoparte sentimentalismele, iar nota acordata sa reflecte calitatea cantecului ascultat. Iata un exemplu de probitate : Acum cativa ani, colectia unui crescator a cam schiopatat la Concursul National. Arbitrul era prieten bun cu cel in cauza, dar a procedat corect, a punctat obiectiv : la cantec slab, nota slaba ! A facut acest lucru, desi ar fi putut sa salte putin notele. Crescatorul pagubas, cinstit si corect si el, l-a felicitat pe arbitru la festivitatea de incheiere a concursului, pentru corectitudinea sa. Iata de ce e atat de importanta aprecierea obiectiva a arbitrului: Supraaprecierea, acordarea pe nemerit a unei note mai mari, face deservicii crescatorului, nu numai ca-l impinge spre coruptie, dar il face increzut, inganfat chiar, ii dezvolta spiritul de suficienta. El se simte satisfacut, multumit cu ce are, ii lipseste indemnul spre perfectionare, se culca pe laurii pe care nu ii merita. Subaprecierea, pe de alta parte, duce la descurajarea crescatorului, care se simte lezat, i se reteaza cele mai nobile intentii, este pe nedrept penalizat. Arbitrul isi va pastra prestigiul daca va stii sa se impuna prin verticalitate. El poate, si chiar trebuie, sa ramana prieten cu crescatorii, dar balanta dreptatii sa nu se incline in nici o parte, cand e vorba de corectitudine si judecata dreapta.
In incheierea acestor consideratii, ne exprimam convingerea ca numarul crescatorilor de roller va fi in crestere, iar cantecul sublim al acestor mici fiinte gingase se va auzi din ce in ce in mai multe case. In aceasta lume de tehnologii tot mai sofisticate, in care omul este agresat de informatii si facut sclav de robotii pe care i-a inventat, canarul este un mic scut in calea dezumanizarii. Colivia lui este un mic templu, in care ne regasim identitatea umana. Ascultand cantecul sau, ne simtim mai buni, mai purificati sufleteste, am regasit un colt de rai in paradisul pierdut.
Sa iubim canarul ! Cantecul lui este cea mai frumoasa rugaciune inaltata la cer !

Sebestyen Liviu - Tg. Mures
Botta Rudolf Valentino - Sighisoara

Clubul National al Crescatorilor de Canari de Cantec Roller din Romania - 2011-2017 - toate drepturile rezervate